Trăim într-o capitală europeană sugrumată de construcții realizate după bunul plac al beneficiarului, cu drumuri brăzdate de șanțuri croite de firmele de utilități și cu trotuare inexistente pentru pietoni. Are sens să zic de pistele de biciclete? Să zicem că ne-am obișnuit, că ne continuăm tumultul cotidian cu o împăcare dură, fără gust, fadă. O provocare care la anumite zgâlțâiri provoacă senzații de repulsie imediată.
Unele zgâlțâiri se produc atunci când plouă abundent sau când, o dată pe iarnă, ninge. Atunci Bucureștiul se sugrumă până la limita leșinului, cu ochi bulubcați și o culoare vineție sângerândă. Devenim turbați, ca niște animale hămesite în căutarea unui loc de parcare. Nu contează dacă este un loc public sau unul privat. Nu contează dacă un prost a stat și l-a deszăpezit câteva zeci de minute bune. Nu contează nici că a lăsat un mesaj prin care te informează că există locuri disponibile, dar care au nevoie de ceva lopeți pentru a putea fi utilizate. Nu. Contează doar să oprim unde avem nevoie, fără număr în geam, fără un bilet cu scuze. Contează doar interesul nostru. Este nevoie de evenimente nefericite pentru a ne apleca privirea spre cel de lângă noi, pentru a schimba lucruri și pentru a redeveni umani.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.