„Simona Halep a câștigat turneul WTA de la Madrid” || „CSM București a câștigat Liga Campionilor”
Sunt titlurile care deschid majoritatea paginilor din online-ul european și chiar mondial. Sunt cuvintele care ne alină tristețea covârșitoare din această perioadă sumbră pentru fotbalul românesc. Sunt cuvintele care ne alină dezamăgirea pricinuită de una dintre realitățile crude ale României: cei tineri nu mai sunt susținuți și încurajați să facă sport. Antrenorii pleacă spre zări mai bune. Vezi cazul echipei feminine de gimnastică care a ratat Jocurile Olimpice de la Rio după 48 de ani!
E un lucru cert că sportul nu este susținut în România. Din mai niciun punct de vedere. Este trist că interesul personal al unor „patroni” de cluburi sportive ucide speranțele unui popor. Este trist că interesul autorităților pentru a crea condiții favorabile sportivilor este zero. Și mai trist este că se pierd vieți, sentimente, dorințe. Totul cu un scop temporar, din păcate.
Dar să zâmbim. Să ne bucurăm că mai există speranță purtată cu mândrie în suflet de niște români frumoși, pentru care situația financiară are o importanță mai mică față de sentimentul de a face ceva bun pentru România. Să ne bucurăm și să le onorăm cum se cuvine pe campioanele noastre. Să nu uităm un lucru: să nu le întoarcem spatele în zilele lor mai proaste. Nicicând! Piedestalul pe care le-am urcat acum trebuie să rămână al lor pe veci.
sursă foto: gettyimages.com