Am văzut la televizor un accident care m-a întristat extrem de tare. Un militar de 34 de ani, tată și soț, a murit de ziua imnului național. Întorcându-se spre București după festivitățile aferente acestei sărbători, autocarul în care se afla a fost acroșat de o cisternă intrată pe contrasens. Bărbatul a murit pe loc.
Am câteva întrebări. Din păcate, mi-e teamă că nimeni nu poate răspunde cu precizie la ele.
Câți oameni trebuie să mai moară ca cineva din autoritățile abilitate să construiască drumuri la standardele lui 2015?
Câți părinți trebuie să mai ducă crucea grea a copiilor teribiliști care iau după ei și alte persoane nevinovate?
Câte victime trebuie să mai fie preluate și stabilizate de SMURD?
Câte tone de fier vechi trebuie să bifeze centrele REMAT pentru a se mișca ceva în privința autostrăzilor dar în practică, nu doar pe hârtie?
Câte zile trebuie să ne pierdem în trafic pentru a ajunge în locuri aflate la distanțe mici față de noi?
Câte accidente odioase trebuie să numere DN1 pentru a putea ajunge în siguranță la munte?
Câte miliarde trebuie să încaseze service-urile auto din bucșăraia și capetele de bară schimbate?
De câți copii orfani este nevoie pentru a mișca ceva în birourile autorităților competente?
De câte visuri spulberate de șoferii adormiți la volan este nevoie pentru ca, copiii să poată visa la un viitor luminos alături de părinții pierduți pe nedrep?
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.