Au trecut câteva luni bune de când nu am mai scris aici, în colțul meu de internet. Au trecut luni bune de când am făcut schimbări în viața personală, în cea profesională, au trecut luni bune în care am renunțat (temporar) la barbă și în care proiectul cu DeceBus (un Volkswagen T1 1958) a înaintat cu pași fermi.
Au trecut luni bune și presărate cu nervi, stres, furie, nopți nedormite și prea puțin timp pentru mine. Pentru minte și suflet. Câteva escapde în Vamă, două trasee montane, mai mult sport. Dar cam atât.
Au trecut luni bune în care am depășit niște limite pe care nu mă așteptam să le întâlnesc la 27 de ani. Dar mi-am dat seama că pot, că sunt puternic și că sunt al naibii de bun în ceea ce (îmi propun să) fac.
Au trecut luni în care am realizat că cel mai important lucru care mi se întâmplă sunt chiar eu. Eu, Matei, bărbatul, Bărbosul, băiatu’ cu duba, omul de la PR pe care te poți baza. Da, eu sunt cel mai important pentru mine și mi-am dat seama că în viața asta lucrurile misteaux (și nu numai) gravitează în jurul tău. Și nu tu în jurul lor.
Au trecut luni bune în care mi-am întărit convingerea că nu există „nu se poate” și nici „trebuie”. Există „nu vreau”. Și e OK. Atât timp cât ți-l asumi în totalitate.
Au trecut luni bune în care am aflat că eforturile sunt răsplătite de Univers și mi-am dat seama că scuzele sunt doar un mijloc de a amâna ritmul vieții. Ori, timpul nu așteaptă.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.