Astăzi se fac fix 6 luni de când am început să urc pe munte. Sunt lunile în care am descoperit dragostea pentru traseele montane, pentru viață și frumos, pentru liniște și sport, pentru natură. Sunt lunile care m-au făcut să mă descopăr, să știu cine sunt, ce vreau și ce simt. Sunt lunile mele.
Sunt peste 180 de zile pe parcursul cărora mi-am învins teama de înălțime, în care am aflat că liniștea este și acolo unde este puțin (mai mult!) efort. Mi-am descoperit limite de care nu eram conștient, am regăsit pacea interioară în aerul curat al muntelui și bucuria sufletului atunci când ajuneam în vârf.
Copacii mi-au fost aer pentru plămâni, animalele sălbatice bucurie vizuală, iar apa izvoarelor energie pentru a merge mai departe. Fasolea la conservă, batonul de ciocolată și fructele au puterea de a te îmbia cu aroma lor la peste 2000 de metri altitudine. Cu alte cuvinte, am descoperit plăcerea unor elemente pe care, în trecut, nu le luam în seamă prea mult.
Am avut parte de frumusețea unor peisaje pe care cuvintele și fotografiile nu le pot descrie suficient de bine.
Mulțumesc, dragă MUNTE. Vă las mai jos câteva fotografii, precum și o vorbă care-mi place nespus: ”Munţii: o imensă carte deschisă în care citim totul despre natură şi despre noi înşine” (Victor Hugo).
Jepii Mici (considerat cel mai greu traseu din Bucegi)
Vârful Negoiu (Cu o altitudine de 2.535 de metri, Negoiu este al doilea vârf ca înălțime din România, fiind devansat doar de Vârful Moldoveanu – 2.544 de metri.)
La Zaplaz (Un loc aflat la 1640m altitudine și care trebuie vizitat dacă ajungi în Piatra Craiului. Aceste bolţi au forme inegale semn că omul nu contribuit la “construcția” lor. Cu siguranță vântul și ploaia au fost meșterii. Unele teorii afirmă că sunt porţi spre o altă dimensiune şi că aici se închinau strămoşii noştri zeilor. Unii spun că aici au existat în trecut peşteri ale căror tavane s-au erodat şi s-au prăbuşit.
Cercetătorii spun că în epoca Jurasicului aici era o mare, un mediu cald şi liniştit. În timp, odată cu toate schimbările de climă, marea a secat, iar în loc au rămas munții formați și din sedimente de corali şi scoici. )
Cabana Diham (Gura Diham – Cabana Diham – Poiana Izvoarelor)
Cabana Mălăiești (lăcașul este așezat pe o morenă a unei văi glaciare din Munții Bucegi, Valea Mălăiești, sub creasta zimțată a Padinei Crucii, străjuită de Bucșoiu la o altitudine de 1720 m)