De Max Blecher. Un autor impresionant după o primă citire. Recunosc, nu auzisem de el până la primirea romanului „Inimi cicatrizate”. Și ca să fiu sincer până la capăt… nici nu aveam în plan să o citesc atât de curând și atât de repede. Mai am vreo 10 pagini și termin cartea. Dar prefer să citesc câte puțin, câte puțin astfel încât să mă pot bucura cu adevărat de această lectură fascinantă.
Ce m-a intrigat să citesc cartea? Filmul. Ei bine, am văzut mai întâi filmul, după care m-am apucat de carte. Am avut oportunitatea să văd filmul la cinematograf, mai exact în cadrul premierei de la Cluj. Un film în regia lui Radu Jude, cu actorii Lucian Teodor Rus, Ilinca Hărnuț, Șerban Pavlu și Gabriel Spahiu. Mi-au plăcut cadrele, m-a satisfăcut montajul și sunetul, dar mai ales interpretarea actorilor. Dar cel mai mult m-a impresionat povestea.
Un titlu dur: „Inimi cicatrizate”. Un titlu dur care exprimă suferințele romancierului român de origine evreiască Max Blecher, mort extrem de tânăr, la doar 29 de ani. Acesta a suferit de o boală care pe atunci era incurabilă: morbul lui Pott. Adică tuberculoză la coloana vertebrală. A fost internat în câteva sanatorii, mai întâi la Berck-sur-mer, în Franța, apoi la Leysin, în Elveția. Spre finalul vieții a fost internat în sanatoriul de la Techirghiol.
„Inimi cicatrizate” descrie trăirile lui Blecher în sanatoriu: iubiri, dezamăgiri, dar mai ales suferințele inimaginabile pe care le-a trăit imobilizat pe o gutieră. Mai exact, Blecher își descrie sentimentele din inima-i cicatrizată. Impresionantă poveste!
Poți să cumperi cartea de aici.