Rămas bun, dragă Teo!

După o zi destul de tulbure, m-am adunat să-ți scriu câteva rânduri dragamea colega mea, draga mea prietenă… draga mea Teo. Pentru cei care nu au cunoscut-o, Teodora Maftei a fost pe rând reporter, redactor, fotograf și blogger. A încercat câte puțin din toate, așa cum e bine să faci în viață. Dar a făcut-o bine. Era un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, o fire optimistă, dar mai ales luptătoare.

Teo, așa cum îi spun colegii și prietenii, a fost întotdeauna încântată că viața i-a oferit șansa de a face ceea ce îi place cu adevărat. De-a lungul ultimilor ani, camera foto i-a fost prieten, alinare pentru durere, pansament pentru suflet. A reușit să surprindă prin obiectivul aparatului de fotografiat sportivi celebri, cei mai în vogă cântăreți, dar și personalități marcante din varii domenii. A, să nu uităm de orașe și locuri minunate. Îi plăcea să calatorească, îi plăcea să fie înconjurată de oameni mereu optimiști, exact cum era ea.

10967469_10203761675185871_397107218_o

Viața a fost nedreaptă cu acest suflet minunat. În urmă cu 10 ani, Teo descoperea o ancoră care avea să-i îngreuneze viața. O boală care i-a schimbat următorii ani, ultimii ei ani din viața pământeană. Timp de 10 ani, au fost zile în care Teo se lupta cu sine, cu timpul și spațiul, dar mai ales cu durerile năprasnice de cap, o suferință pe care o înăbușea singură, fără a cere sprijinul celor din jur. Dar ancora nu a fost prea mare și prea grea pentru luptătoarea noastră.

Cu siguranță, cele mai frumoase zile ale ei au fost cele încheiate cu zâmbetul caracteristic, cu vorbe calde și gânduri sincere de la cei dragi, dar mai ales cu încredere și speranță pentru ziua următoare. Rezumatul trăirilor ultimilor 10 ani, realizat de Teo în martie anul acesta sună cam așa: 10 ani în care, dacă trag linie și adun, pot spune că am avut de toate, de la durere la bucurie, de la tristețe la fericire, de la dezamăgire la vise împlinite și multe zâmbete, liniște și prieteni buni, dar, cel mai important, iubire și viață. Și am iesit pe plus! 🙂

Exact cum ziceam la început: optimismul lui Teo era molipsitor. Radia bucurie și vorbe faine care aveau un singur rezultat: mari zâmbete pe fața fiecăruia! O știu de un an și puțin, am lucrat cu ea pe câteva proiecte. Mi-a oferit din timpul ei, a avut răbdare să mă asculte. Am râs, mi-a dat sfaturi. Se supăra când conduceam prea repede, îmi spunea că merg ca un nebun și că îi provoc stare de vărsături. Și o lăsam mai moale. Se lua de mine când greșeam, dar o făcea într-un mod care-ți provoca zâmbete. Am fost mai mult decât colegi, încercam să ne facem mici bucurii. Țin și acum minte cu cât entuziasm așteptam fotografiile pe care mi le făcea în pauzele proiectelor. Eram ca un copil când primea daruri de Crăciun, nerăbdător să văd fotografiile. Erau adevărate opera de artă.

Mi-aduc aminte că am reușit s-o fac fericită cu adevărat de vreo două ori: atunci când au concertat cei de la Toto prin vară și iarna trecută când i-am dăruit un pinguin. N-am avut prilejul să zăbovim mai mult în această lume. Sunt convins că ne vezi de acolo Teo. Știu că vei ajunge într-un loc mai bun, că vei fi învăluită în valuri de iubire, că toate rănile-ți vor fi estompate. Că nu vei mai avea restricții la bere, la dulciuri sau cafea. Că vei putea gusta din toate plăcerile care nu ți-au fost premise în ultima perioadă aici, lângă noi.

Sunt convins că acum ești în prima linie la cele mai tari concerte, că le faci fotografii lui Marley, Elvis, dar și lui Mercury, Cobain sau Hendrix.

Pace & iubire îți doresc.

Related Posts

About author

Related Posts

Comments

Follow me