Ski la Cota 2000

22/02/2016
comments
Barbosul
Posted in Hai aici

Hai c-am pus-o și de-o rimă-n titlu! 🙂

Am fost weekend-ul ce tocmai a trecut la o scurtă escapadă la ski de 2 zile, cu ceva soare, nori și vânt puternic. De sâmbătă dimineață mi-am luat mândra și-am tăiat-o spre Cota 2000, singura zonă de pe Valea Prahovei pe care încă se mai schiază. La Poiană e jale cu zăpada, vremea nebună a topit orice urmă de omăt schiabilă. Zis și făcut. Drumul s-a întins în calea roților trăsurii auto, liber și cu mult soare, de la București, la Sinaia. Din Sinaia, am urcat ușor pe drumul spre Cota 1400. E plin de gropi, denivelări și copaci (neatinși de vreo drujbă) care-ți mângâie „suav” parbrizul mașinii. Ba mai mult, există vreo 2 porțiuni unde e recomandat să te dai jos și să împingi mașina. Probabil că versantul a „fugit” spre vale, iar acum zace aruncată o mână de piatră de râu.

După aproximativ 20 de minute de mers ”normal” pentru condițiile de drum existente, am ajuns la 1400. Una dintre variantele de parcare este cea din curtea hotelului de la Cota 1400 pentru 15 lei/zi. Ne-am echipat în parcare și am luat drumul treptelor. Da, ați citit bine, am urcat cătinel, cu mers de pinguin, treptele din parcare până spre stația de gondolă care te urcă la 2000. Niște trepte gigantice în viziunea unui schior în clăpari, care cară 2 perechi de schiuri, o cască, mănuși și eventual un rucsac. După vreo 10 minute de urcat câteva zeci de trepte, dai de o superbă porțiune de … mocirlă. Și ia neicușorule și terfelește clăparii în noroiul patriei. Da’ noroiește-i bine! Trecând de proba noroiului, ajungi la o porțiune cu piatră de râu, la finalul căreia se situează 2 stații de gondolă și casa de vânzare a ski pass-urilor. Bun, cu clăparii noroiți, dau să-mi așez ski-urile într-un rack, astfel încât să pot scoate dirhamii să cumpar cartelele. Nema rack de ski-uri, nema gard de sprijin. Așezi frumos pe jos echipamentul și te apuci de scotocit după dirhami. Am luat un abonament de 4 ore (valabil de la prima „compostare”, undeva pe la 110 ron.

Voioși și fericiți că acum începe frumosul zilei, ne-am urcat în gondola care te urcă de la Cota 1400, la Cota 2000. Peisajul este foarte fain, se vede platoul muntelui, se vede Peleșul în vale, precum și Sinaia în toată frumusețea ei. Ajunși sus, am luat-o agale într-o tură de încălzire spre baza partiei, de unde un telescaun, dotat cu scaune cu 4 locuri, te urcă în doar 5 minute și jumătate în vârf de munte. Elegantă construcție a Primăriei din Sinaia. Nota 10! Nu am mai fost la Cotă de vreo 10 ani și am fost surprins într-o manieră plăcută de faptul că se poate și la noi. Bravo, 10! Cu un singur ski pass poți să utilizezi 3 mijloace: gondola care te urcă din Sinaia până la Cota 1400, gondola care te urcă de la Cota 1400 la Cota 2000 și acest telescaun.

Zăpada bună, cam tare stratul după căldurile din ultimele zile și înghețul survenit brusc. Dar practicabilă chiar și pentru cei mai începători sau temători. Vreme superbă, cel puțin sâmbătă, când soarele zâmbea ștrengărește la schiorii încântați. Spre după-amiază a început un mic viscol care, din păcate, nu a schimbat prea mult „fața” pârtiilor din ziua de duminică.

Ziua de duminică a început mult mai devreme pentru noi doi. Pe la ora 9:30 eram deja la cabina de vânzare a cartelelor. Am luat voioși 2 ski pass-uri pentru o zi întreagă. La 135 de ron fiecare, pentru că suntem studenți și România își respectă vlăstarii. Altfel, prețul întreg este 140 ron. Ajunși în vârf de munte, soarele dispăruse și lăsase în urma lui niște nori care formau o lumină difuză. Ba mai mult, norii chemaseră și ceva rafale de vânt, destul de puternice pe alocuri. Acest fapt a atras după el un final prematur al zilei de ski. Dacă în mod normal ne plănuisem să stăm până la finalul zilei, adică orele 16:30, la ora 14:00 voinicii care administrează telescaunul de 4 locuri (care este al Primăriei Sinaia) au anunțat că închid instalația din motive de siguranță. Vântul atingea la rafală viteze de până la 100km/h fapt pentru care am fost nevoiți să coborâm în Sinaia. Și pentru că nimic nu este întâmplător, am profitat de timpul rămas și am făcut o vizită la Peleș, care este absolut fascinant în interior. Îmbinând utilul cu plăcutul, am avut două zile minunate in iubita și contrastanta noastră țărișoară.

Vă las în compania lui Carol I, altminteri un bărbos de seamă! 🙂