Traseu Canionul Horoabele – Vf. Colții Țapului – Vf. Bătrâna (Bucegi)

Un alt weekend pe cărări de munte. Cum toamna a așternut frumoasele-i culori la poalele munților și cum soarele s-a oferit să ne bucure în continuare în acest anotimp, ziua de sâmbătă a avut toate ingredientele pentru o nouă drumeție încununată de succes. De data asta în Bucegi, chiar dacă sărbătorita zilei de luni, 24 octombrie, preferă Piatra Craiului. Da, ați intuit bine, traseul a fost și o celebrare a zilei de naștere a prietenei noastre Helga.

Informații traseu

Lungime: 15.3KM

Durata (timp de deplasare): 3h58m

Durata (totală): 7h

Average moving pace: 15:36/km

Urcare: 919m

Coborare: 908m

Traseu înregistrat cu Garmin Fenix 7X Sapphire Solar.

Echipament: bocanci Salomon, pantaloni Northfinder (Hervis), sosete Quechua (Decathlon), tricou Under Armour (eMag), rucsac Husky (eMag).

La 30 de minute peste ora 8:00 părăseam Bucureștiul alături de Helga și de Vlad. Drumul a fost liber, norii ne-au însoțit pe aproape tot drumul și ne-au oferit inclusiv o scurtă repriză de ploaie. Totul a fost mai bine datorită cafelei de la benzinăria Mol, licoare ce ne-a încântat simțurile și ne-a oferit energia atât de necesară unei dimineți mohorâte.

Follow me on Instagram: @pe_munte

Ajunși la Padina, am fost întâmpinați de un patruped blănos și înfometat. Simpaticul cățelandru ne-a păzit pe parcursul echipării pentru traseu și a căpătat un dumicat bine-meritat de hrană. L-am lăsat în urmă și am pornit agale pe poteca ce urma să ne ducă la Canionul Horoabele. Un traseu splendid, parte nemarcat, dar bine amenajat și destul de bătut. L-am găsit chiar mai frumos ca în urmă cu 3 ani. Dacă atunci ne-am bucurat de vegetația luxuriantă specifică primăverii, de această data singurele elemente verzi au fost coniferele și pantalonii mei.

În canion, veselie și pic de apă! Alături de noi, grupuri mai mici sau mai mari de turiști veseli și ușor gălăgioși. Ne-am înțeles în mini-gupul nostru de trei să ne oprim și să-i lăsăm pe gălăgioși să se îndepărteze. La nici două ore și câteva filmulețe funny am isprăvit canionul și am ajuns în poiana de la poalele vârfului Colții Țapului.

Înainte de a ataca „summit-ul” de 2162m pe un traseu nemarcat (a se citi: „hai s-o luăm random în sus și vedem noi pe harta cam care e direcția”), am făcut un popas unde am zăbovit preț de-un sandwich și-o gură de apă. La pași mărunți am străbătut panta care ne-a dus pe Colții Țapului. Aici, am fost întâmpinați de o cruce impunătoare și de o priveliște uimitoare. Cum speram, am avut baftă și n-au fost nori. Astfel, am putut observa Piatra Craiului, masiv montan ce s-a desfășurat în întregime în față ochilor în toată măreția sa. I-am făcut cu mâna lui Matei de săptămâna trecută a cărui gânduri erau încă în Crai.

Piatra Craiului

N-am stat prea mult pe vârf din cauza vântului și din pricina următorului vârf de pe agenda zilei: Bătrâna. Urma să mă revăd cu el după drumeția din primăvara acestui an când l-am abordat de pe traseul pe care sâmbătă urma să coborâm. De pe Colții Țapului am coborât tot pe un nemarcat, de data asta mai frumos. Printre jnepeni. Nu mă așteptam să ne întâlnim cu ursul, știut fiind faptul că-i plac astfel de formațiuni vegetale. Dar tot am avut o teamă de întâlnirea cu vreo fiară, astfel încât am chiuit și am aplaudat.

Ajunși înapoi în poteca bătută, am dat peste o ceată de bicicliști. Vreo 10 suflete, fete și băieți, extrem de îndrăzneți. Frumos sport, dar cam periculos pentru gustul meu. La câțiva pași după trupa asta, ne-am văzut puși în fața unei dileme existențiale: continuăm pe potecă spre Bătrâna sau o luam pe-o vale spre vârf? Sigur, sigur, de ce am alege să urcăm mai mult, dar mai lejer, când putem s-o tăiem pe unde e „oleacă” mai abrupt? Hai pe unde-i mai abrupt! Zis și făcut.

Am luat la pas valea și la finalul a 30 de minute terminam ascensiunea și ajungeam pe Bătrâna (2181m). Aici, am fost primiți „călduros” de un vânt mult mai intens ca la precedentul vârf.

Două poze și fuga spre refugiul Șaua Bătrâna pentru a ne schimba (cu alții mai buni) și pentru a pregăti prânzul. În refugiu, ne-am întâlnit cu doi gentilomi care se bucurau de merindele urcate cu trudă până la altitudinea de 2170m. Se știe că altu-i gustul mâncării la peste 2000m. 😝 După un prânz bun și o gură de ceai de hamei, am început să coborâm pe soare alternat cu nori în direcția Cascada Doamnele/Hotel Peștera. Eram singuri pe traseu, ne bucuram de liniște și ne opream din când în când să căutăm cu privirea capre sălbatice. N-am văzut, dar ne-am speriat la un moment dat de un câine al nimănui care ne-a ieșit în cale. Era cuminte foc, dar apariția lui bruscă ne-a făcut să încremenim. După o gură de sandwich, și-a continuat graba spre vale și ne-a abandonat liniștii.

Pe la orele 17:00, am ajuns la baza Telecabinei Peștera (cea care urcă spre Babele). Un peisaj dezolant în jurul stației de telecabină, un șantier care va avea ca finalitate un bloc (intuiesc asta datorită macaralei și amprentei la sol pentru că n-am identificat vreo placă informativă și, mai ales, obligatorie specifică unui șantier), multe mașini și noi pensiuni construite după posibilitatea și mult-spus-gustul proprietarilor. Teribil.

De aici, ne-am îndreptat spre mașină, trecând pe la „poalele” hotelului Peștera. Hotel care oferă turiștilor, pe lângă amintirile vremurilor trecute când acest loc era absolut superb, un șantier minunat dotat cu două macarale turn.

Am ajuns la mașină însoțiți de câteva picături de ploaie. Fericiți, fericiți, fericiți am pornit spre București unde, de această dată, am ajuns mai rapid ca weekend-ul trecut. S-au ridicat restricțiile de circulație de pe DN1, s-au terminat cele două șantiere din zona Sinaia!

Mergeți cu atenție pe munte, cu respect și grijă pentru natură și totul va fi bine. Pe curând cu noi povești din munți!

Related Posts

About author

Related Posts

Comments